Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DA PE FATA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 566 pentru DA PE FATA.

Vasile Alecsandri - Fata cadiului

... inimă ofta. ,,Nepoțele hăi, Ioviță, Copilaș de Novăciță, Șoimuleț, pui de român Ce nu știe de stăpân! Nici nu bei, nici nu mănânci. Ce stai pe gânduri adânci?" ,,Eu pe gânduri am căzut De când, moșule,-am văzut Pe fata cadiului [2] Din satul Odriului." [3] ,,Fecioraș pui de român Ce nu știe de stăpân! Dacă este mări,-așa, Încetează de-a ofta ... ea-și alegea, Și trei flori ea culegea, Ș-un fir de păr își smulgea Și cu firul le lega Ș-apoi tainic ea le da Unei roabe mândruliță Să le ducă la portiță. Voinicelul greu ofta, Perișorul săruta Și din gură cuvânta: ,,Tu, fată-a cadiului, Surioara crinului! Ghelai, ghelai pân colea Ca să-mi dai o floricea, Dar mi-o cu mâna ta, Ca să ... mânzul nechezând, Iapa fugea rânchezând, Ș-așa bine că fugea, Mai că mai îl ajungea. Dacă vedea și vedea, Fata mintea nu-și pierdea, Ea pe mânz că se pleca, De ureche mi-l mușca, [9] Urechiușa sângera, Iar mânzul se oțerea Și sărea, sărea, sărea, Ș-așa bine că fugea ... ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia

... Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia Fata de la Cozia de Dimitrie Bolintineanu Trâmbița răsună sus pe coasta verde; Armia lui Țepeș printre brazi se pierde. - "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!" Domnul ... îl sărută și cu bucurie: - "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție? Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea; Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!" - "Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte: N-am venit în lupte sa-mi trag așa parte; Plângerile țării brațul mi ... să iei?" - " Doamne, zise fata, vrei să fiu soție Unui din ostașii care-mi place mie? Toți sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc; Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc." Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare Și cu o vorbire dulce rugătoare: - "Fii a mea ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... merg strună. Împărații, vecinii lui, râvnea la traiul lui cel ticnit. Vezi că și el era bun la inimă, și nu se supăra întru nimic pe popor, și nu asuprea pe văduvă, nici pe siriman. Adecă, de! nimeni nu știa ce vierme îl rodea la inimă și pe dânsul. Ar fi dorit, boieri d-voastră, să aibă și o fată barim, la atâția feciori. Și mai una, și mai alta, dete Dumnezeu în cele din urmă de i se împlini și această poftă a ... rămase grea și peste nouă luni făcu o fată, frumoasă, de seamăn pe lume n-avea. De unde se aștepta acum împăratul ca să fie pe deplin fericit, ași! unde? iaca se adeveri și la dânsul, ca la toată lumea asta păcătoasa, povestea cântecului: În lume născut, Nimeni n-a ... coș și dete și bătrânei. A doua zi când se sculară, bătrâna începu să se vaiete că i-a murit găina pe cuib. Ea se plângea acum că are să moară de foame, deoarece cu oușorul ce lua de la găină pe fiecare zi se hrănea ea. Biata ...

 

Dimitrie Anghel - Fata din dafin

... ațîțe flăcările minței și să deie ochilor putere de a vedea mai departe, dincolo de zidul mărginirei. Și dacă n-am mai căutat pe frumoasa fată bălaie cu ochii albaștri, dacă n-am mai bătut cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m-am mai ... în lume... Dacă dafinul bătrîn nu și-a deschis inima să-mi arate comoara lui, comoara întreagă de poezie a nopților pe care le-am pierdut privind la dînsul mi-a pătruns fără de voie sufletul. Nemărginita poezie risipită așa de darnic, de la lacrima ... din infinit și pînă la stropul de lumină al licuriciului, mi-au luminat îndeajuns ochii. Freamătele împrăștiate care trec pe vîrfurile ierburilor plecate, ca și pe înaltele frunzare ale copacilor, mi-au fermecat cu prisos auzul. Mirezmele toate, pe care trupurile florilor le exală, m-au făcut să știu ce-i îmbătarea și să-mi pot fermeca singur, oriunde aș fi, întunericul. Și ca ... minunat al grădinei noastre, așa am închis și eu acum în adîncul sufletului meu o ființă minunată, ochii albaștri, căreia îi voi închina toată poezia ...

 

Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte

... te răcorești când t-ei întoarce. Data slei puțul și plecă înainte. Merse ce merse și dete peste un cuptor, care-i strigă și acesta: - Fată mare, fată mare! vino de mă lipește și mă șterge de cenușe, și, când t-ei întoarce, îți voi da azimă caldă. Fata lipi și șterse cuptorul și-și căută de drum. Mai merse nițel și dete peste o căscioară, și bătu la poartă. - Cine ... dacă se va întoarce acasă, pentru că întârziase, întrebă daca nu cumva are trebuință de o slujnică. Sânta Vinerea, care locuia înăuntru și care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuință de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are să facă dimineața este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte ... de aur și catrențe de mătase. Baba și fiică-sa pizmuia pe fata moșului; iară lui îi creștea inima de bucurie. Baba trimise și ea pe fie-sa, să facă ce făcuse fata unchiașului. Se duse, se duse și fata babei, și ajunse la grădina care o chemă și pe dânsa ca să o curețe; dar ea răspunse: - ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului

... c-așa fac proastele. Tu n-o să te măriți decât când te-oi lua eu. Așa-i spuse ăsteia tata Doroftei, și-o mângâie pe sub bărbie, că nu era tocmai o glumă dulce, mai ales pentru o fată mare, frumoasă, harnică și cu zestre. — Ei, să vă deslușesc tot eu, că tot eu de nu v-oi desluși. Și nu e de ... că întindem de dimineață până seara, cu nouă boi, și brazdă tot nu facem. Se înfige fierul plugului adânc și spintecă în sus, apoi alunecă pe deasupra țelinei ca un călcâi pe gheață. Moșule, da' să nu uiți! — Bine, tată, bine. Mai merse ce mai merse, și întilni un flăcău, voinic, să fi spart pietre-n pumni. Și cât ... despuiat și lungit pe-o rogojină la umbra bălăriilor. Cum văzu pe bătrân, vru să îndruge ceva, și cum deschise gura, gura — clanț, falcă pe falcă. La urma urmelor, se frecă bine la ochi, căscă zdravăn, de i se văzu omușorul și, clefetind buimăcit de câteva ori, izbuti să spuie ... cu galbeni și plecă. Când dete la apa adâncă, limpede și lucie ca o oglindă, din mijlocul ei se ridică un glas jalnic: — Moșule, ...

 

Petre Ispirescu - Fata săracului cea isteață

... bate toba la urechea surdului. Adecă, de! Ce să zici? Ar fi fost și ei, poate, mai îngăduitori, și mai cu răbdare, dară burta le da ghies și îi făcea de multe ori să fie neînțelegători. Într-acestea, boierului pe moșia căruia se afla acești oameni, caĂŠși urgisiți de Dumnezeu, i se făcu milă de ei și, într-o zi, când veni să se roage ... Dumnezeu pe noi să pierim. Când te vei duce la boierul să-i dai răspuns, ți-oi spune și eu ceva. Și poate că va da Dumnezeu să scapi cu față curată dinaintea lui. Săracul păru a se mângâia oarecum; dară numai inima lui știa. Nu voia, vezi, să ... te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac! Numai să-mi cauți două mâțe. Cum se făcu dimineață, fata aruncă pe dânsa un volog (plasă), luă mâțele la subțiori, încălecă pe un țap și plecă la curtea boierească. Mergând astfel pe drum, ea nu era nici călare, nici pe jos, căci îi da de pământ când un picior, când altul, țapul fiind pitic; umbla ni pe drum, ni ...

 

Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur

... să-l ție sfântul. Ajunse-o vale mândră și frumoasă ­ Părea că-i chiar grădina lor de-acasă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș jos, pe iarba moale ­ Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și ... stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur; Acesta iar se zbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân- nădușit plesni acel centaur. Trecu-nainte ­ două lancii scurte ­ Pân- ce dădu de strălucita curte. Un an de când ... o, scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă Frumos copil, cu umerii de neauă. ­ O, geniu mândru, tu nu ești de mine, De-a ta privire ochii mei ... sufletu-i divin: El stă frumos sub bolțile ferestii, Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e-azi și părul lui de aur moale Pe

 

Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei

... resfiră pletele; iară ea simți că un fior rece i se strecoară prin inimă. Cum, cum, îngropară mortul și toată lumea se întoarse acasă. Tot pe atunci în cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea avea un fiu. El era de treabă, smerit și sfiicios ca o fată mare. Toți feciorii de boieri aveau pizmă pe dânsul și-i puseseră gând rău. Nu-i găsea însă nici o pricină, ca să puie mâna pe dânsul. Fiul văduvei întrecuse pe toți boierii și împărații la boi și la stat. El era arătos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dânsul d-ar fi fost într-o mie. Ș-apoi era dulce la cuvântare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai sătura ... puse de-l smoli și, băgând într-însul pe fata de împărat cu fiul văduvei, porunci de înfundă bolobocul bine, și îl dete pe Dunăre. Pe când însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură prin calabalâc și le dete pe ...

 

Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului

... Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. Părul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata, harnică cum era, curăță părul de ... caută de drum. Și, tot mergând mai departe, numai iaca ce de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă și harnică, lipește-mă și grijește-mă, că poate ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata, care știa că de făcut treabă nu ... foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice: — Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată săracă, fără mamă și fără tată, pot zice; numai Cel-de-sus știe câte-am tras de când mama care m-a făcut ... Ci binecuvântează pe ...

 

Dimitrie Bolintineanu - O fată tânără pe patul morții

... Dimitrie Bolintineanu - O fată tânără pe patul morţii O fată tânără pe patul morții de Dimitrie Bolintineanu Ca robul ce cântă amar în robie, Cu lanțul de brațe, un aer duios, Ca râul ce geme de rea ... și-n laturi s-abate Când ziua e rece și cerul în nori, Când soarele-l arde, când vântul îl bate, Când grindina cade torente pe flori; Așa făr' de veste pe zilele mele O soartă amară amar a bătut, Și astfel ca crinul de viscole rele, Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut. Abia-n primăvară cu zilele mele Plăpândă ca roua abia am ajuns, Atuncea când cântă prin flori filomele ... Să moară și robul ce-n lanțuri suspină, Să moară tot omul cu suflet zdrobit! Iar eu ca o floare ce naște când plouă Creșteam, pe cunună să am dezmierdări, Și mie amorul cu buze de rouă Cu inimă dulce îmi sărutări. Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge Suflată de vânturi aici pe

 

   Următoarele >>>